Vitejia sa a rămas înscrisă în istorie în toamna anului 1653, când Timișoara a fost supusă jafurilor și distrugerilor trupelor otomane. Flăcările mistuiau casele oamenilor și amenințau să cuprindă întreg orașul. Atunci, episcopul Iosif nu a părăsit cetatea, ci a rămas neînfricat. Cu Sfintele Taine în mâini și cu lacrimi în rugăciune, a ieșit înaintea bisericii cerând ajutorul lui Dumnezeu. Răspunsul nu a întârziat: o ploaie puternică a stins focul și a salvat astfel locuitorii și așezarea de la pieire.

 

Pentru credința și curajul său, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș a fost ales patron spiritual al pompierilor români, „pentru a aduce spor duhovnicesc și revărsare a darurilor binefăcătoare și ocrotitoare ale bunului Dumnezeu peste pompierii români și lucrarea acestora în folosul binelui obștesc și românesc.”

 

“Sfânt Iosif cel Nou,

păstor blând și făcător de minuni,

tu care prin rugăciune ai stins focul ce amenința cetatea,

fii scut și pavăză pentru noi, cei care ne luptăm cu flăcările.

 

Întărește-ne brațele, luminează-ne mintea

și păzește-ne inimile de frică.

Ocrotește viețile celor pe care îi salvăm

și adu-ne acasă în pace.

 

Fii icoana din inima noastră

și roagă-te lui Hristos, Mântuitorul,

să ne dăruiască putere, curaj și credință

în fiecare clipă de primejdie.

 

Amin.